Northampton Pride

Astăzi am fost până în orășelul vecin, Northampton, unde s-a desfășurat marșul anual al comunității LGBT și aliaților lor. A fost o vreme superbă și au venit vre-o mie, două de oameni la manifestație, plus încă pe atâția spectatori. Asta într-un oraș cu aproximativ 50,000 de locuitori. Northampton nu este însă un oraș obișnuit — este și un fel de Capitală Națională a Lesbienelor, asta explicând și numărul mare de participanți la paradă.

Scopul ultim al mișcării LGBT este tocmai dreptul nostru de a fi plictisitori. În Northampton acest scop a fost atins destul de bine. Din fericire Massachusetts este unul ditnre puținele state „luminate” în privința acceptării LGBT. Există la nivelul statului căsătorii între persoane de același sex, cu toate drepturile și obligațiile aferente, inclusiv adopțiile. În Northampton există o mulțime de familii formate din persoane de același sex, mai ales din două mămici. Așa că au venit toate cu copiii, și câinii… nu chiar imaginea standard a unei parade gay, nu?

Au mai fost la paradă inclusiv părinți care au vrut să-și exprime public susținerea față de proprii copii, chiar atunci când propria biserică le interzice să își accepte copiii așa cum sunt.

Și că tot vorbim de biserică, chiar dacă cea Catolică refuză să accepte persoanele LGBT, majoritatea bisericilor din zonă sunt gay-friendly. Au fost la paradă reprezentanții a o mulțime de biserici congregaționaliste, a Quakerilor, a Unitarienilor, precum și membrii comunității evreiești din Amherst.

De asemenea, extraordinară pentru mine a fost și prezența școlilor generale și liceelor din zonă. Da, ați auzit bine, școli generale, cu puști și puștioaice de 12 ani mărșăluind. De ce e nevoie ca acești copii să fie prezenți? Pentru că homofobia din școală începe. În special dacă mă gândesc la ultimele sinucideri ale unor adolescenți gay din cauza homofobiei colegilor de școală, nu pot decât să mă bucur la inițiativa profesorilor și părinților acestor copii. Cu siguranță ei vor știi să nu mai zică cuvinte de genul „nu fi bulangiu” (sau „that is so gay”) colegilor lor, și să îi accepte pe aceia dintre ei care sunt gay.

În afară de școli, părinți, familii și biserici, au fost la paradă și mulți… gay, lesbiene, bisexuali și transexuali, că altfel n-am mai avea parada nu?

Pe lângă ei au mai fost grupuri de la diverse organizații și firme din sistemul sanitar, un dealer auto, și mai multe organizații locale ale LGBT. Și da, au fost și niște drag queens, foarte simpatice de alt fel.

Ce a însemnat asta? Marșul unei comunități, în întreaga ei complexitate. De la party people la familii și la vârsta a 3-a. LGBT sau heterosexuali. Cu o târlă de copii după ei sau fără vre-un plan de așa ceva. Cu adevărat, ăștia suntem cu ăștia defilăm.

Mai multe poze la această adresă. Închei cu o imagine care mi se pare cea mai bună metaforă pentru ceea ce trebuie să realizeze o mișcare LGBT adevărată — un echilibru subtil.